01Acasă02Servicii03Despre04Proiecte05Blog06Contact
TelegramInstagramFacebookGitHub

Copii de rezervă pentru o firmă mică: regula 3-2-1 explicată simplu

Trei copii, două tipuri de stocare, o copie în afara biroului. Regula încape pe un bilețel, dar multe firme mici o încalcă fără să-și dea seama. Ce înseamnă în practică și testul care vă arată dacă backupul chiar funcționează.

Cele mai multe firme mici au un backup. Întrebați unde e și auziți „pe discul extern”, „în cloud” sau „contabila copiază tot vinerea”. Întrebați când a restaurat cineva ultima dată un fișier din el și se lasă tăcerea.

Până nu restaurați ceva dintr-o copie de rezervă, nu știți dacă funcționează.

Regula, într-un rând

Regula 3-2-1 a fost descrisă de fotograful Peter Krogh în 2005 și a devenit recomandarea standard, inclusiv a CISA, agenția americană de securitate cibernetică, în ghidul ei despre opțiunile de backup:

  • 3 copii ale datelor: originalul și două copii de rezervă.
  • 2 tipuri diferite de stocare, ca o singură defecțiune să nu le ia pe amândouă.
  • 1 copie păstrată în afara biroului.

Fiecare cifră vă apără de altceva. Trei copii, pentru că un singur backup care se strică pe tăcute vă lasă fără nimic. Două tipuri de stocare, pentru că două copii pe același fel de dispozitiv au aceleași puncte slabe. O copie în altă parte, pentru că un incendiu, o țeavă spartă sau un furt iau tot ce e în aceeași cameră, inclusiv backupurile.

Cum arată într-o echipă de 5–20 de oameni

Nu aveți nevoie de o cameră de servere. Un sistem care respectă regula poate fi atât de simplu:

  1. Originalul: fișierele de pe calculatoare și de pe discul comun, baza de date contabilă, căsuțele de email.
  2. Copia unu: un disc de rețea (NAS) sau un disc extern în birou, care se completează automat în fiecare noapte.
  3. Copia doi: un serviciu de backup în cloud, care ține loc și de copia din afara biroului.

O diferență încurcă pe mulți: un dosar sincronizat nu e o copie de rezervă. Dacă un fișier e șters, suprascris sau criptat într-un dosar care se sincronizează, stricăciunea ajunge în câteva minute pe toate dispozitivele. Un backup păstrează versiunile vechi, ca să vă puteți întoarce la marțea trecută.

Ce intră în backup

Porniți de la întrebarea „ce ne-ar opri din lucru dacă ar dispărea azi?”. Pentru cele mai multe firme mici lista arată cam așa:

  • baza de date contabilă și exporturile ei
  • discul comun și documentele care stau doar pe laptopul cuiva
  • căsuțele de email, inclusiv adresele comune
  • site-ul și baza lui de date (întrebați firma de hosting cât de des face copii și unde le ține)
  • datele din serviciile online, de exemplu CRM-ul sau magazinul online: verificați că le puteți exporta, apoi faceți-o regulat

Ransomware-ul schimbă un detaliu

Ransomware-ul nu se oprește la fișierele cu care lucrează oamenii. Caută backupurile la care ajunge și le criptează sau le șterge și pe ele. De aceea ghidul CISA despre ransomware recomandă copii de rezervă offline și criptate, testate regulat.

Un disc extern care stă conectat tot timpul nu e offline. Două soluții practice:

  • Două discuri externe folosite pe rând: unul e conectat pentru copia de noapte, celălalt e deconectat și păstrat în alt loc. Le schimbați în fiecare săptămână.
  • Un backup în cloud cu istoric de versiuni pe care calculatoarele din birou nu îl pot șterge sau suprascrie, nici cu parola de administrator.

Pasul pe care îl sar cele mai multe firme: testul de restaurare

Noi vă sugerăm ca o dată pe trimestru să puneți o oră în calendar și să încercați trei lucruri:

  1. Restaurați un fișier de săptămâna trecută.
  2. Restaurați un dosar întreg în alt loc.
  3. Restaurați baza de date contabilă pe un calculator de rezervă și deschideți-o.

Notați cât a durat fiecare. Dacă răspunsul e „n-am găsit-o” sau „cere o parolă pe care n-o are nimeni”, ați aflat asta într-o după-amiază liniștită, nu a doua zi după ce s-a stricat un disc.

Scrieți pașii de restaurare: unde sunt copiile, cine are parola și ce faceți întâi. Păstrați notița în afara backupului, altfel dispare împreună cu restul.

O listă de păstrat

  • Trei copii, două tipuri de stocare, una în afara biroului.
  • Cel puțin o copie offline sau una pe care calculatoarele din birou nu o pot modifica.
  • Backupurile pornesc singure, iar cineva primește o alertă când unul eșuează.
  • Un test de restaurare în fiecare trimestru, cu timpul notat.
  • Pașii de restaurare scriși, păstrați în afara backupului.

Configurarea, urmărirea alertelor și testele de restaurare fac parte din serviciul nostru de mentenanță și suport. Dacă vreți să ne uităm cum își face firma Dvstră copiile de rezervă acum, scrieți-ne.

Blog

Aveți o întrebare care nu e aici?

Scrieți-ne două rânduri despre afacerea dumneavoastră. Răspundem concret, în română sau în rusă.